singoƚare
VènetoCànbia
AjetivoCànbia
singoƚare
singoƚare | singoƚare | pluraƚe |
---|---|---|
maschiƚe | singoƚare | singoƚari |
feminiƚe | singoƚare | singoƚari |
- particolare, ùgnoƚo
- Na sielta alcuanto singoƚare.
- (gramàtica, it) riferìo a le forme grammaticaƚi che indica na sola ròba o parsona
SostantivoCànbia
singoƚare m (pl: singolari)
- (gramàtica, it) forma gramaticaƚe riferìa a un elemento ùgnoƚo
SiłabasionCànbia
- sin | go | ƚà | re
PronunsaCànbia
manca ƚa pronuncia; se te vùi, xónteƚa ti
EtimołoziaCànbia
- manca ła etimoƚozia; se te ła conosi, zónteła ti.
TradusionCànbia
NotasionCànbia
- manca łe fonte; se te ghene conosi, zóntełe ti.