vicentin
Vèneto (vicentin) canbia
Ajetivo canbia
vicentin m (pl. vicentini)
vicentin | singoƚare | pluraƚe |
---|---|---|
maschiƚe | vicentin | vicentini |
feminiƚe | vicentina | vicentine |
- reƚativo a Vicensa
Sostantivo canbia
vicentin m
- variansa de la lengua vèneta
- abitante de Vicensa
Siłabasion canbia
- vi | cen | tin
Pronunsa canbia
manca ƚa pronuncia; se te vùi, xónteƚa ti
Etimołozia canbia
- manca ła etimoƚozia; se te ła conosi, zónteła ti.
Tradusion canbia
Notasion canbia
- manca łe fonte; se te ghene conosi, zóntełe ti.